Contact Us                                                                     Quick Links                                          Stay Connected

Health for Everyone

Höör, Ekenäsvägen 22, 243 32                                                              Classes

info@healthforeveryone.se                                                                     

                                                                                                                  Blog                                                                Videos

@2022  Health for Everyone

                                                                                                          Our Team                                                               Contact

Terms & Conditions | Privacy Policy

Forma acestui câmp arată ca un ovoid auriu-argintiu, care luminează și scânteiază încontinuu ca o țesătură din mii de fire aurii. Din acest nivel pornește curentul principal de energie care circula prin coloana vertebrală a ființei umane și care hrănește tot corpul prin fiecare chakră, alimentând și toate corpurile noastre subtile. Prin această rețea de fire circulă lumina aurie, mentalul divin (voi reveni cu precizări suplimentare).

Acest câmp energetic este echivalența integrării totale în conștiința experimentată multidimensional (superconștiința).  Sunt unii maeștri spirituali care dețin puterea de a se conecta la câmpul cauzal Terrestru și de a transforma experiențele și conștiința în sunet pur, sunet care, de fapt, este limbajul unic in dimensiunea a șaptea, care este dată de câmpul cauzal.

Dincolo de acest nivel există planul cosmic, care nu poate fi exprimat din punctul de vedere al unei singure încarnări, și ale cărei chakre sunt deasupra capului, formând corpuri din ce în ce mai cristaline și de vibrație mai fină. Chiar dacă nu suntem conștienți de existența sa, acest plan de existență (existența Divină), lucrează în viața fiecărei ființe, pe baza unui proiect. Atunci când câmpul cauzal este aliniat la o realitate spirituală mai înaltă, el manifestă cunoașterea divină a realității respective. Atunci afirmăm cu siguranță: “știu că ființa mea este unită cu Divinitatea”, având experiența de a fi una cu Ființa Creatoare, fiind în același timp și ființă individuală.

Câmpul cauzal este ultimul câmp, care formează aura ființei umane și este racordat la câmpul cauzal al Terrei, figura alăturată. Reiau informația prin care spuneam că prin instrumente electronice se pun în evidență doar primele trei câmpuri energetice, pe când unii clarvăzători pot vedea chiar mai mult de trei câmpuri. În câmpul energetic cauzal sunt depozitate toate informațiile care au legătura cu cauza, scopul existenței ființei umane, a planetei, a tuturor lucrurilor și constituenților biologici de pe acesta. Aici se găsesc informațiile despre ,,proiectul general de creație” al ființelor, al Pământului și despre toate proiectele care au impus o creație de o formă sau alta. Proiectele pot fi cele create de umanitate, dacă acestea au vizat viața pe Pământ, sau cele realizate de ființele inteligente de orice formă și mod de viața care au avut sau au un interes pe Pământ. Aici este depozitat și proiectul energetic, de asigurare a energiei, pe Pământ, dar și în Univers.  Fac aceași observație legată de diferența dintre racordare și conectare, a câmpului cauzal uman la câmpul cauzal al Terrei și respectiv al Universului.

Pentru a avea acces la aceste informații fiecare om trebuie ,,să se califice”, adică să merite să intre în posesia acestor informații. Nimeni în viață nu pleacă de la zero informații, fiecare ne naștem cu un bagaj de informații pe care îl dezvoltăm pe măsură ce ne ,,calificăm” să le obținem.

Ca și aură câmpul celest arată ca o lumină scânteietoare auriu-argintie, cu nuanțe pastel, sidefat, opalescent, și clarvăzătorii o văd strălucind în jurul corpului nostru și emițând raze puternice, ca lumina din jurul unei lumânări aprinse.

Câmpul celest este în continuarea câmpului holografic (ca și celelate câmpuri pornește tot de la corpul fizic) și este racordat la câmpul celest al Terrei care conține toate informațiile legate de cunoștiințele  din toate domeniile existente la nivelul Universului, figura alăturată. Aici, în câmpul celest al Terrei, sunt depozitate atât cunoștințele de la nivelul Pământului, dar și cunoștințele de la nivelul întregului Univers, sau Multivers (superuniversuri). Acest lucru este posibil deoarece câmpul celest al Pământului este conectat la câmpurile celeste din diverse Universuri, este sincronizat cu acestea și constituie ”baza de inspirație” pentru toate ființele inteligente din Univers. Aici ființele umane ating stadiul iluminarii, în momentul în care se pot conecta. O ființă umană având câmpul celest racordat la câmpul celest al Terrei nu înseamnă că va fi și conectată (există o diferență dintre a fi racordat și a fi conectat).

În acest câmp energetic corpul fizic nu se manifestă, aici este energie pură, precum și  locul de manifestare a întelepciunii și locul unde sunt ghizii noștri spirituali si marii maeștri de ghidare a ființei umane spre ascensiune. Aici se crează familiile de suflete, care vor avea aceeași vibrație (frecvență). Timpul în această dimensiune este continuu, există un “acum” etern în care, prin vederea holografica, ființele umane pot percepe și formele de lumină de mare intensitate.

Câmpul holografic (Templatul Etheric) ca aură arată, într-un fel, ca negativul unei fotografii, incluzând în el fire de energie de culoare albastru de cobalt.

Acest câmp holografic al ființei umane a fost intuit de mulți cercetători cum ar fi fizicianul David Bohm de la Universitatea din Londra, un protejat al lui Einstein și unul din cei mai respectați fizicieni de fizică cuantică din lume si de neurofiziologul Karl Pribram de la Universitatea Standford, dar din păcăte concluziile lor tind spre ceva ce nu poate fi nici dovedit, dar nici acceptat și anume că universul poate fi o imensă hologramă creată în bună parte de mintea omenească. În cartea sa Universul Holografic, Michael Talbot, plecând de la concluziile celor doi cercetători, cercetează și găsește posibile răspunsuri la multe întrebări nerezolvate ale fizicii, precum și la mistere nerezolvate ca telepatia, ieșirea din corp, experiențele din preajma morții, visele lucide ori vindecările miraculoase.

De asemenea Ph. D Fred Alan Wolf, autor al cărții Taking The Quantum Leap,  spune ”Conceptul despre univers ca fiind o uriașă hologramă ce conține atât materie, cât si conștiința intr-un singur câmp, va incita, sunt sigur, pe oricine care și-a pus vreodată întrebarea ,,Ce este realitatea?''. Aceasta carte poate raspunde acestei intrebări o dată pentru totdeauna.”

Acest câmp holografic, la o anumită frecvență de oscilație a ființei energetice umane, permite acesteia: întânirea cu îndrumătorul spiritual al acestei ființe; să vadă și să experimenteze diverse locuri de pe planetă sau chiar univers, fără o deplasare a corpului fizic; să experimenteze din nou evenimentele din viețile anterioare ( viețile transpersonale), sau perinatale – astfel vindecându-se; să experimenteze telepatia; să vadă istoria omenirii, a planetei, sistemului solar și chiar apariția universului (a se vedea viața și realizările lui Edgar Cayce); să aibă premoniții; să aibă sentimentul mistic al uniunii cu universul; să aibă capacitatea de a face să se miște obiecte fizice fără a fi atinse, etc.

Câmpul holografic este și cel răspunzător de vise. Claritatea visului depinde de câmpurile aflate între corpul fizic și câmpul holografic și anume de câmpul etheric, emoțional, mental și astral. Fiecare din aceste câmpuri au frecvențe diferite de oscilație, iar un vis, care nu este altceva decât un semnal electric de o anumită frecvență ce vine din câmpul holografic, se suprapune peste frecvențele acestora, iar semnalul electric final (visul) la nivelul minții umane va fi distorsionat sau nu în funcție de frecvența acestor câmpuri. Interpretarea visului este cu atât mai dificil de făcut, cu cât această distorsiune este mai profundă.

Câmpul holografic este în continuarea câmpului astral și este un ”mediu holografic” care conține proiectul ființei umane și care este racordat la câmpul holografic al Terrei, care la rândul său conține în el proiectul formelor care există  sau au existat în planul fizic de la formarea Pământului ca astru,  figura alăturată. Aici are loc sincronizarea acțiunilor din planul fizic terestru cu planul fizic (material) din Univers. Timpul intern planetar aici își ,,spune” cuvântul. Fără o astfel de sincronizare, redarea evenimentelor istorice la nivel Univers, din care face parte și Pământul, nu ar fi posibilă. Prin accesarea acestui mediu holografic, se poate ști totul despre Univers (dacă a existat sau nu Big-Bang, cum arată galaxiile sau anumiți aștri etc) deoarece acesta este conectat la mediul holografic al întregului Univers.

Timpul aici este ciclic, alternativele si posibilitățile ființei umane sunt prezentate simultan intr-un câmp cuantic. Prototipul teoriilor câmpului cuantic, pus la dispoziție de știință, este electrodinamica cuantică (quantum electrodynamics - QED), care oferă un cadru matematic cuprinzător pentru a prezice și înțelege efectele electromagnetismului asupra materiei (corpul fizic uman în cazul nostru) încărcate electric la toate nivelurile de energie. Forțele electrice și magnetice sunt considerate ca provenind din emisia și absorbția particulelor de schimb numite fotoni. Acestea pot fi reprezentate ca perturbații ale câmpurilor electromagnetice, la fel cum ondulările pe un lac sunt tulburări ale nivelului apei. În condiții adecvate, fotonii pot deveni complet liberi de particule încărcate; ele sunt apoi detectabile ca lumină și ca alte forme de radiații electromagnetice. În mod similar, particulele precum electronii sunt ele însele considerate ca tulburări ale propriilor lor câmpuri cuantice. Acest câmp energetic uman astral nu este explicat de știință deși respectă regulile și legile câmpului cuantic.

Câmpul astral, din punct de vedere al aurei, este amorf și este compus din nori de substanță colorată, mai frumoși și mai complecși decât cei ai corpului emoțional. Aceste culori sunt infuzate în plus și cu culoarea roz trandafiriu, care exprimă ,,iubirea” pe acest plan al evoluției. Chakra inimii unei persoane iubitoare este plină de culoarea roz pe nivelul astral, și această culoare se adaugă pulsațiilor de lumină aurie emise prin glanda pituitară. Glanda pituitară este de dimensiuni mici, iar greutatea sa este puțin mai mare de jumătate de gram. Ea este, însă, cea mai importantă glandă endocrină a corpului uman.

Glanda pituitară este divizată în lobul anterior (adenohipofiza) şi lobul posterior (neurohipofiza). Fiecare lob secretă hormoni care au diferite funcţii în organism.

Adenohipofiza ajută la secreţia hormonului de creştere HGH (este important deoarece stimulează dezvoltarea şi creşterea ţesuturilor, în special cele musculare şi osoase); hormonului tiroidian TSH (tireotropina) – este esenţial pentru buna funcţionare a metabolismului; hormonului adrenocorticotrop ACTH (corticotropina) – stimulează glandele suprarenale să producă alţi hormoni importanţi, printre care şi cortizolul; hormonului stimulator folicular FSH (folitropina) - stimulează dezvoltarea ovarelor la femei şi creşterea producţiei de spermatozoizi la bărbaţi; hormonului luteinizant LH (lutropina) – este implicat în producerea de estrogen la femei şi de testosteron la bărbaţi; hormonului lactotrop PRL (prolactina) – ajută la stimularea lactaţiei. De asemenea, adenohipofiza stimulează secreţia de endorfine („hormonii fericirii”, care stimulează centrii plăcerii din creier şi pot avea efecte analgezice), enkefaline şi hormonii melanocit-stimulatori (MRH).

Neurohipofiza este „depozitul” unde sunt stocaţi anumiţi hormoni eliberaţi de hipotalamus. La momentul potrivit, neurohipofiza îi eliberează în fluxul sangvin. Aceştia sunt: hormonul antidiuretic ADH (vasopresina) – ajută organismul să reţină apa în ţesuturi şi previne deshidratarea; oxitocina – este un hormon care ajută la stimularea lactaţiei şi la producerea contracţiilor uterine din timpul travaliului.

Conștientizarea acestui câmp energetic astral de către o ființă umană înseamnă, de fapt, că acea ființă a ajuns la nivelul de ,,conștiință de specie”. Această conștiință este diferită de conștiința colectivă. Prin ,,conștiință de specie” se înțelege o componentă etică a personalității ființei umane care acționează ca judecător și critic al acțiunilor și atitudinilor acestei ființe în relația cu celelalte specii. Libertatea fiecărei ființei umane, ca specie, se oprește unde începe libertatea fiecărui membru al oricărei specii de pe planetă, sistem solar și/sau Univers. Cu alte cuvinte, conștiința de specie înseamnă respect față de tot ce este viu, sau poate fi viu. Lipsa calităților umane sunt cele care pot defini accesul la acest câmp energetic astral, câmp ce este interconectat la câmpul conștiinței colectivităților biologice din Univers, dar care nu poate fi interacționat decât dacă sunt îndeplinite toate condițiile fizice, energetice și de personalitate. Aura aferentă acestui câmp astral, pentru o ființă umană, reflectă gradul de încadrare în cerințele conștiinței de specie a acestei ființe.

Acest câmp energetic astral are frecvența pe care are loc empatia, telepatia și este zona in care ființa umană încă mai poate experimenta, lumea fizica cu ajutorul corpului energetic. Experimentarea înseamnă  transmiterea matricei energetice a câmpul energetic transpersonal (matricea câmpului energetic din ultimele vieți anterioare), la nivelul câmpului energetic prenatal, în vederea constituirii ADN-ului ființei umane viitoare.

Rolul acestui câmp astral este și:

• de a asigura la nivelul ființei umane viitoare, respectarea matricei subtile a câmpului vital ce este o sumă a caracteristicilor transpersonale și a caracteristicilor prenatale, respectiv elementele matricei prenatale, care este formată din caracteristicile energetice ale părinților;
• de a asigura reflectarea energetică a ființei umane ca un produs energetic primar la care se adaugă influențele mediului transpuse în energie vitală.

Câmpul astral uman, este în continuarea câmpului mental, și este începutul zonei de intersecție cu ,,subconștientului colectiv” unde sunt stocate toate informațiile legate de ansamblul tuturor ideilor, concepțiilor, cunoștințelor, mentalităților ale tuturor colectivităților biologice (în măsura în care toate colectivitățile biologice au așa ceva) și care reflectă condițiile de existență ale acestora, precum și psihologia socială a lor, figura de mai jos. În acest câmp, comun cu al tuturor ființelor, se conturează conștiința colectivităților biologice, ca ansamblu, la nivelul astrului - Pământ.  Aceasta înseamnă că informațiile se pot propaga în spațiu și timp și că evenimentele trecute ar putea influența alte evenimente oriunde altundeva. Un exemplu în acest sens este arătat de Lyall Watson în cartea sa, Lifetide: Biologia conștiinței, în care descrie ceea ce acum este numit popular ,,the Hundredth Monkey Principle”. Watson a descoperit că după ce un grup de maimuțe au aflat un nou comportament, dintr-o dată alte maimuțe de pe alte insule, fără mijloace „normale” de comunicarea a învățat și comportamentul respectiv. Așa se explică și cum este posibil ca aceași descoperire științifică să fie realizată, relativ în același timp, de două sau mai multe persoane din locuri geografice diferite.

Conform APA Dictionary of Psychology (2020), personalitatea este

”configurația durabilă a caracteristicilor și comportamentului care cuprinde ajustarea unică a vieții individuale, inclusiv trăsături majore, interese, unități, valori, autoconcepție, abilități și modele emoționale. Personalitatea este, în general, privită ca o integrare complexă, dinamică sau o totalitate modelată de multe forțe, incluzând tendințele ereditare și constituționale; maturizare fizică; pregătire timpurie; identificarea cu indivizi și grupuri semnificative; valori și roluri condiționate cultural; și experiențe și relații critice.”

Anumite tipuri de personalitate umană îi determină omului capacitatea de a lua decizii solide, de a găsi răspunsuri corecte - sau cel puțin bune - la întrebări de viață dificile și importante și de a oferi sfaturi despre problemele complexe ale vieții de zi cu zi și relațiile interpersonale, conferindu-i acestuia calitatea de înțelept. Înțelepciunea la rândul ei va da posibilitatea ființei umane de a putea înțelege și lucra cu celelate niveluri energetice subtile, înțelepciunea fiind cheia care deschide ușa spre acestea.

Noțiunea de exterior al corpul uman, delimitat de piele, nu mai constituie o limită al acestuia. Limita exterioară a corpului fizic uman cred că este limita exterioară a câmpului mental deoarece acesta reprezintă ultima reprezentare energetică a fenomenelor și proceselor corpului fizic, ceea ce poate fi demonstrat și experimental.

Numeroase studii în domeniul informaticii energetice au condus la crearea de echipamente fundamental noi, capabile să distrugă bariera dintre ,,conștient și  subconștient” prin explorarea câmpului energetic mental al ființei umane. Acest proces (cercetare controlată) este capabil să ofere o cantitate enormă de informații noi despre lumea înconjurătoare. O sferă de interes specială fiind medicina energetică. Acestea sunt noi oportunități de diagnostic, diferite de ecografia convențională și tomografia computerizată, un instrument indispensabil pentru examinările profilactice în masă ale populației. Rezultatele teoretice și experimentale, care au făcut posibilă dezvoltarea a acestor tipuri de echipamente, au fost obținute la sfârșitul secolului XX de către geniul electronicii Nikola Tesla și apoi de continuatorul său George Lakhovsky. Din această categorie de echipamente amintesc: ,,Professional 3D Nls Body Health Analyzer Advanced Quantum Magnetic aura chakra machine” și ,,Bioresonance Diagnostic Medical Devices Biophilia Tracker X3 NLS”.

Cu astfel de echipamente s-au obținut rezultate excelente în: boli cronice - degenerative de tot felul, boli autoimune, terapie auxiliară pentru tumori; sistem imunitar slab, infecții cronice; dureri și inflamații acute și cronice; oboseală, epuizare, tulburări de somn, depresii, migrenă, boli psihosomatice; alergii, sensibilitate chimică, electro sensibilitate, eczeme, neurodermatite, tulburări hormonale, dificultăți de menopauză, PMS; boli de bătrânețe; pediatrie: probleme de creștere, dificultăți de comportament; simptome ale coloanei vertebrale: dureri de spate, dureri la nivelul articulațiilor, tensiuni, artrită; leziuni, fracturi osoase; medicină sportivă, pregătire pentru competiție.

Câmpul mental, împreună cu celelate două emoțional și etheric, formează ,,Câmpul vieții”, câmp ce are legătura efectivă – directă cu materia, materia fiind o formă de manifestare a energiei astrale.

Primele trei câmpuri energetice subtile, etheric, emoțional și mental sunt relativ ușor identificate cu diverse echipamente specializate în identificarea aurei umane și uneori ușor de observat de unele persoane cu anumite calități de clarviziune. Aceste aspecte sunt posibile pentru că cele trei câmpuri subtile etheric, emoțional și mental sunt legate de corpul fizic uman prin diverse organe, prin intermediul meridianelor energetice, și ele pot fi considerate ca o manifestate în lumea fizică, iar frecvența de oscilație a acestor câmpuri este în domeniul vizibil extrafin. Aceste trei câmpuri energetice sunt intrinseci lumii fizice și creează percepția liniară a timpului si spațiului, asigură capacitatea umană de a ași aminti trecutul, de a trăi în prezent si de a proiecta un viitor cu datele din prezent. Tot aceste câmpuri fac posibilă conștientizarea persoanei de ea însăși și de etapele de dezvoltare a finței umane, începând cu a doua copilarie, astfel: a doua copilărie - perioada preșcolară; a treia copilărie (perioada de școlar 6-16 ani incluzând și pubertatea - 11-13 ani la fete / 12-16 ani la băieți; adolescența - pana la 18 ani); vârstă adultă timpurie: 18-39 ani; vârstă adultă mijlocie: 40-49 ani; vârsta adultă mijlocie târzie: 50-64 ani; vârsta adultă târzie: 65-74 ani; vârstă înaintată - peste 75 ani. Aceste etape sunt de fapt etape de învățare și etape în care ființele umane își construiesc personalitatea.

Al treilea câmp energetic uman pornește de la corpul fizic uman și se extinde dincolo de câmpul emoțional și este compus din particule și mai fine decât câmpul emoțional, care sunt asociate cu gândul și procesele noastre mentale. Acest câmp arată de obicei ca o lumină galbenă strălucitoare, radiind în jurul capului și umerilor, și extinzându-se în jurul întregului corp fizic. El se extinde și începe să sclipească atunci când avem o activitate mentală intensă. Câmpul mental are o structură proprie care include forme mentale create de procesele gândirii noastre, deseori colorate de câmpul emoțional, în diverse culori (câmpul mental extinzându-se dincolo de câmpul emoțional spre corpul fizic). Cu cât o idee este mai clară și mai bine stabilită, cu atât și forma mentală asociată gândului respectiv este mai bine conturată în câmpul nostru mental. Noi înșine hrănim aceste forme mentale atunci când ne concentrăm asupra gândurilor pe care ele le reprezintă.

Câmpul energetic mental, figura de mai jos, este o reflectare energetică a modului cum sunt și mai ales a calității proceselor mentale a omului, dar el poate fi și un sistem de comandă și de reglaj fin asupra unor organe interne prin care încearcă să realizeze un echilibru la nivel general al corpului fizic uman (ex. o influență energetică externă ce acționează asupra câmpului mental al unei ființe umane determină schimbarea procesului de gândire al acesteia).

Procesele mentale constă în activităţi ale sistemului nervos central, bazate pe structuri neurofiziologice specifice care îndeplinesc funcţii specifice. Procesele mentale se mai numesc funcţii psihice. Procesele mentale se clasifică în două categorii:

• procese mentale elementare care deservesc o singură funcţie (de exemplu, atenţia are ca rol asigurarea prelucrării selective a informaţiei relevante la un moment dat);  
• procese mentale de sinteză – reunesc mai multe procese elementare (de exemplu, conştiinţa implică funcţionarea coordonată a proceselor mentale elementare de cunoaştere).

Procesele mentale elementare se clasifică în trei categorii principale în funcţie de rolul pe care îl deservesc:

• procesele mentale cognitive  care sunt implicate în procesele de cunoaştere, motiv pentru care sunt numite şi procese de cunoaştere și sunt reprezentate de senzaţie şi percepţie, atenţie, memorie, gândire, limbaj, imaginaţie;
• procesele mentale afective  care asigură trăirea afectivă și constă în afectivitatea bazală (dispoziţia), reacţiile afective;
• procesele mentale efectorii care sunt implicate în validarea influenţelor comportamentale asupra mediului şi elementelor acestuia și se numesc şi procese conative. Aceste procese conative includ motivaţia, voinţa și activitatea.

Câmpul emoțional este o reflectare enegetică a emoțiilor și sentimentelor umane, dar el poate fi și un sistem de comandă și de reglaj fin al unor organe interne prin care încearcă să realizeze un echilibru la nivel general al corpului fizic uman, așa cum se va vedea mai târziu.

Emoțiile sunt reacții de scurtă durată, dar intense, un răspuns la stimulii ambientali, care neidentificate în mod corect, pot duce la tulburări grave în echilibrul psiho - funcțional al organismului.

Ceea ce le diferențiază de sentimente este durata, intensitatea și manifestarea inconștientă. Sentimentele nu depind de un stimul din afară, sunt influențate de interesul persoanei, de valorile, normele și conceptele spirituale din cadrul sistemului social în care trăiește omul, de influența contextului cultural; sentimentele persistă în timp, indiferent de prezența lângă om a ceea ce le produce sau întreține.

Așadar, există o diferență substanțială între emoție și sentiment, pentru că o emoție este o stare neurofiziologică produsă de o reacție față de o situație determinată, care poate să dureze câteva secunde și să producă daune fizice și psihice. Un sentiment însă, este contextualizarea emoțiilor, numirea senzațiilor pe care omul le trăiește, ceva care se cultivă și care poate să dureze și toată viața. Sentimentul de iubire, poate să dureze o viață, atâta timp cât persoana știe cum să se raporteze la iubire și cum să facă distincția între iubirea sănătoasă și iubirea bolnavă.

Centrul emoțiilor este amigdala cerebrală, un bulb așezat la extremitatea superioară a coloanei vertebrale, localizat sub cerebel (creierul mic), în timp ce sentimentele au ca localizare partea anterioară a creierului.

Sentimentele și emoțiile se pot manifesta împreună, uneori pot apărea de sine stătătoare. Nu este necesară în unele cazuri existența emoției pentru a putea trăi un sentiment.

Tulburările și dezechilibrele se manifestă atunci când apar stări conflictuale între sentimentele și emoțiile noastre. Tuturor ni se întâmplă să trăim senzații opuse în același timp. Să ne dorim ceva și să ne refuzăm plăcerea, pentru că nu este posibilă într-o anumită situație sau în contextul în care trăim. Un lucru de menționat, este acela că nu poate exista un gol emoțional; de foarte multe ori afirmăm că nu simțim nimic, că nu mai avem sentimente și emoții. Acest lucru este imposibil.

Emoțiile se împart în primare și complexe. Cele primare sunt șapte și anume: frica, bucuria, furia, tristețea, surpriza, dezgustul, disprețul. Din combinarea acestora apar toate celelalte.

Utilitatea emoțiilor este deosebit de importantă, pentru că ne permite să evaluăm imediat dacă un stimul ne surprinde, dacă ne place, dacă este util sau periculos. Astfel știm dacă trebuie să ne apropiem de stimul sau să ne îndepărtăm de acesta.

Atunci când apar emoțiile, produc în noi o serie de reacții la nivel somatic (corp), vegetativ și psihic. Reacțiile somatice pot fi observate în mod direct și pot fi: înroșire, tremurat, transpirație abundentă, respirație accelerată, pupila își poate schimba dimensinea. Reacțiile vegetative pot fi măsurate doar cu aparatură specială și pot fi: creșterea ritmului cardiac, creșterea tensiunii, alterarea salivei, secreții ale glandelor din corp. Reacțiile vegetative nu se pot controla, pe acest principiu funcționează și evaluarea la detectorul de minciuni.

La nivel psihologic o persoană care nu identifică corect emoțiile are o capacitate redusă de autocontrol și apar tulburări psihice. Apariția emoțiilor, determină modificări la nivelul limfocitelor (celule implicate în funcționarea sistemului imunitar responsabil cu protejarea organismului împotriva bolilor), a sistemului endocrin (responsabil cu secreția hormonilor) și a sistemului gastrointenstinal.

Corpul și comportamentul nostru sunt influențate de emoțiile pe care le experimentăm și îndeosebi de recunoașterea corectă a acestor emoții. Un anumit gând determinat de o emoție, poate schimba postura corpului, felul în care ne raportăm la noi înșine. De exemplu, persoanele care trăiesc emoția de tristețe, au coloana vertebrală în poziție curbată, capul între umeri, pupilele ochilor orientate în stânga jos. Cineva care privește în sus, cu toracele scos în față, activ, trăiește cu siguranță o emoție de bucurie.

Sistemul nervos, endocrin și imunitar comunică între ele și sunt influențate de emoții. Neurotransmițătorii care operează asupra creierului și sistemului imunitar reglează și emoțiile.

Impactul emoțiilor asupra sistemului imunitar a fost descris de David Felten, un cercetător preocupat de această interacțiune, care a atras atenția asupra rolului hormonilor eliberați de corpul uman în condiții de stres.

Adrenalina și noradrenalina, cortizolul și prolactina (care ajută individul să tolereze durerea fizică) apar în momentul stării de activare fiziologică care urmează emoțiilor precum furia sau frustrarea. Fiecare din hormonii amintiți mai sus are un impact puternic asupra celulelor imunitare, adică inhibă funcționarea imunitară a organismului și ca urmare ne lasă descoperiți în fața bolilor.

De aceea este foarte important procesul de identificare, recunoaștere și acceptare a emoțiilor. În ultimul timp, cercetările scot în evidență din ce în ce mai mult importanța emoțiilor în influențarea stării de sănătate. Emoțiile negative pot avea efecte distructive asupra funcționării organismului. Persoanele care trăiesc stări de anxietate, perioade lungi de tristețe și pesimism, tensiune, au un risc crescut în a dezvolta patologii ca și astm, artrită, ulcer gastric, cardiopatii. Dimpotrivă, experimentarea unor emoții pozitive duce la creșterea puterii de răspuns a sistemului imunitar și ne apără de boli.

Incapacitatea de exprimare a emoțiilor, după cum am amintit mai sus, poate duce la adevărate tulburări patologice și somatizări ca anxietatea, boli ale pielii, boli gastrointestinale, anumite forme de diabet, tulburări alimentare.

Numeroase studii au arătat că neexprimarea emoțiilor duce la dobândirea unor comportamente nocive pentru sănătate cum ar fi abuzul de țigări, alcool sau medicamente.

Când nu sunt identificate în mod corect emoțiile, apar conflicte psihice interne care pot duce la insomnie, frici, plâns inexplicabil, tulburări gastrointestinale, dificultăți respiratorii, alterări ale ritmului cardiac, tulburări sexuale, etc. Pentru ameliorarea acestor stări este nevoie să fie restabilit echilibrul organismului din punct de vedere psiho emoțional și mai ales energetic.

Emoțiile se exprimă cu ajutorul mimicii feței, a posturii corpului și limbajului. Fiecare persoană are un mod propriu de a reacționa, în funcție de personalitatea proprie și de experiența de viață. Fiecare decizie a noastră este influențată de ceea ce simțim. De aceea este esențial să ne identificăm emoțiile, așa cum am mai specificat, să înțelegem ce le generează și de ce și în ce fel ne influențează. Emoțiile ne ajută să supraviețuim.

Simțim frica pentru a ne apăra de pericole, simțim atracție sexuală pentru a ne reproduce. De fiecare dată când avem o emoție, apare în noi o acumulare de energie care apoi trebuie eliberată. Echilibrul emoțional este calea către starea noastră de bine. Furia apare datorită senzației de a nu fi fost tratați în mod just, de a nu fi fost bine înțeleși, de a nu fi reușit să obținem ceea ce dorim. Dacă furia este gestionată defectuos, este foarte dăunătoare pentru inimă și pentru toate celelalte organe vitale.  

Toate acestea stări date de emoții sunt reliefate în câmpul emoțional. Cum emoțiile noastre sunt mereu în schimbare la fel și structura câmpului emoțional este mai fluidă decât cea a corpului etheric, lucru observabil în aură.

   Referitor la figura alăturată trebuie făcute câteva precizări:

• Există o simetrie a formei câmpului uman cu forma câmpului terestru, conform legii modelului unic: microcosmosul și cosmosul sunt construiți pe baza unui model unic cu o armonizare perfectă a asemănărilor și deosebirilor, fiecare (microcosmos și macrocosmos) fiind întreg și complet;

• Culoarea percepută a câmpului etheric este o combinație a culorii efective a acestuia cu culoarea câmpului emoțional, rezultând o culoare diferită. Din punct de vedere fizic acest lucru se poate explica prin însumarea semnalelor de frecvențe diferite.

Al doilea câmp subtil, extins în continuarea câmpului etheric este câmpul emoțional, asociat emoțiilor și sentimentelor umane. Structura sa este mai fluidă decât cea a corpului etheric și spre deosebire de acesta nu urmărește îndeaproape corpului fizic ci arată mai degrabă ca nori colorați dintr-o substanță fină, aflată în continuă mișcare. Culorile sale variază între tente clare și strălucitoare și tente dense, întunecoase și opace, depinzând de claritatea sau confuzia care se manifestă în sentimentele umane. Atunci când se clarifică sentimentele culorile câmpului se ,,limpezesc” și se aranjează în funcție de chakre în ordinea culorilor curcubeului, începând cu roșu la chakra întâia, bazală, și până la alb-violet la chakra a șaptea, din creștetul capului (voi reveni asupra acestor aspecte legate de chakre).

Trebuie subliniat că aceste câmpuri nu sunt în straturi ca la ceapă, toate câmpurile încep de la corpul fizic uman și se extind dincolo de penultimul câmp. În figura de mai jos este prezentat câmpul etheric care îmbracă efectiv corpul fizic uman și câmpul emoțional care se întinde dincolo de corpul fizic și corpul etheric, având o formă ovoidală. Câmpul etheric este un câmp de natură electromagnetică, dar are și o componentă de câmp informațional, spre deosebire de câmpul emoțional care are doar o componentă informațională. La aceste aspecte voi reveni după descrierea tuturor câmpurilor energetice umane. Fiecare din aceste câmpuri energetice au frecvențe diferite și în aură ele apar cu culori diferite.

Persoanele aflate în această stare fie nu își amintesc de niciun fel de experiență, fie trec printr-o stare de detașare de corp sau experimentează lumini puternice (la capătul unui tunel). Unii au vorbit ulterior de stări de fericire, alții de stări de frică sau panică. Tot din punct de vedere științific se pare că aceste experiențe de moarte clinică au loc mai ales atunci când procedurile de resuscitare au durat mai mult iar aprovizionarea creierului cu oxigen este întârziată. Această insuficiență afectează mai ales lobii temporali și parietali din creier, precum și girusul angular. Dar nu se știe dacă aceste experiențe provin din aceste regiuni cerebrale. Oamenii de știință analizează acest gen de experiențe și în cazul persoanelor care nu se află în moarte clinică: de exemplu, anumiți pacienți care suferă de migrene văd uneori lumini, în timp ce unii bolnavi de epilepsie trec prin experiențe de detașare corporală.

Pasul 3. Analiza stării de conștiință a omului în relația cu creierul, respectiv mintea umană, cu corpul fizic uman în stare descrisă la pasul 2.

Conform APA Dictionary Psychology (2020)  prin conștiință se înțelege:

”(1) starea de a fi conștient; (2) conștientizarea organismului de ceva intern sau extern pentru el însuși; (3) starea de veghe; (4) în medicina și știința creierului, activitatea electrică distinctivă a creierului trezitor, așa cum este înregistrată prin electroencefalograma scalpului, care este folosită în mod obișnuit pentru a identifica stările conștiente și patologiile acestora.”

Tot referitor la conștiință APA Dictionary Psychology mai face câteva precizări:

 ”Dincolo de aceste simțuri succinte, în unele cazuri cotidiene, ale termenului, există conflicte filozofice și de cercetare complexe asupra conceptului de conștiință și perspective multiple despre sensul său. În linii mari, aceste interpretări se împart pe două linii majore (deși nu întotdeauna se exclud reciproc): (a)cele propuse de savanți pe baza funcției sau a comportamentului (adică, conștiința privită „din exterior” - organismul observabil); și (b) cele propuse de savanți pe baza experienței sau a subiectivității (adică, conștiința privită „din interior” - mintea). Primul reprezintă, în general, perspectiva reducționistă sau materialistă, în timp ce cel din urmă reprezintă în general perspectiva imaterialistă. De exemplu, interpretările funcționale sau comportamentale tind să definească conștiința în termeni de procese fizice, neurobiologice și cognitive, precum capacitatea de a distinge stimuli, de a monitoriza stările interne, de a controla comportamentul și de a răspunde mediului. Conform acestui punct de vedere, conținutul conștiinței este evaluat prin capacitatea lor de a fi raportate cu acuratețe și verificabilitate (a se vedea raportabilitatea), deși cercetările recente de imagistică a creierului sugerează că indicii cerebrali ai conținutului conștient pot deveni valabili.

Totuși, interpretările experimentale sau subiective tind să definească conștiința în termeni de imagini mentale; intuiţie; experiență subiectivă, legată de senzații, percepții, emoții, stări de spirit și vise; constiinta de sine; conștientizarea conștiinței în sine și a unității dintre sinele și ceilalți și lumea fizică; flux de conștiință; și alte aspecte ale experienței private. Conform acestei opinii, conținutul conștiinței poate fi evaluat într-o oarecare măsură prin raportabilitatea lor, dar trebuie, de asemenea, având în vedere natura fenomenologică a acestora, să se bazeze pe introspecție.”

Tot în acest context voi arăta și ce se înțege prin minte, conform aceluiași  APA Dictionary Psychology:

,,(1) în linii mari, toate fenomenele intelectuale și psihologice ale unui organism, cuprinzând sisteme motivaționale, afective, comportamentale, perceptive și cognitive; adică totalitatea organizată a proceselor psihice și funcțiilor psihice ale organismului și a componentelor cognitive structurale și funcționale de care depind. Cu toate acestea, termenul este folosit mai restrâns pentru a denumi doar activități și funcții cognitive, precum perceperea, participarea, gândirea, rezolvarea problemelor, limbajul, învățarea și memoria. Natura relației dintre minte și corp, inclusiv creierul și mecanismele sau activitățile sale, a fost și continuă să fie subiectul multor dezbateri. (2) conținutul substanțial al unor astfel de procese psihice și psihic; (3) conștiința sau conștientizarea, în special cea specifică unui individ; (4) un set de proprietăți emergente derivate automat dintr-un creier care a obținut suficientă sofisticare biologică. În acest sens, mintea este considerată mai mult de  zona oamenilor și a conștiinței umane decât de a organismelor în general; (5) Conștiința umană privită ca o entitate imaterială distinctă de creier; ( 6). creierul însuși și activitățile sale. În acest sens, mintea este în esență atât organul anatomic, cât și ceea ce face; (7) intenția sau voința; (8) opinia sau punctul de vedere; (9) modul caracteristic de gândire al unui grup, cum ar fi mintea criminală sau mintea militară.

Din perspectiva definițiilor date de APA Dictionary Psychology, care reprezintă punctul de vedere al științei și în mare parte a savanților, starea corpului fizic din pasul 2, al acestui experiment teoretic și bizar, cel puțin la acest moment, nu are absolut nimic din ceea ce înseamnă minte și conștiință. Sunt de acord cu acest lucru, chiar dacă nu sunt de acord cu toate definițiile pentru minte și conștiință.

Urmare acestui experiment teoretic trebuie să constatăm că omul numai cu acest câmp etheric și la modul cum este ,,construit” din punct de vedere energetic nu poate fi om. Mai trebuie ceva. Pentru ca acest corp fizic să devină uman, cu minte și conștiință și nu numai,  mai sunt necesare câteva câmpuri energetice.  

Din punctul meu de vedere această stare descrisă la pasul 2 corespunde, relativ, stării de moarte clinică. Spun relativ deoarece cred că medicina trebuie să reconsidere definițiile pentru diverse stări de moarte, inclusiv pentru cea clinică. Stare de moarte clinică se menține atât timp cât celelate câmpuri energetice, de care voi vorbi mai târziu, sunt strâns legate de acest câmp etheric. Când câmpul etheric începe să fie părăsit de celelate câmpuri energetice, atunci apare lumina de care vorbesc mulți care au fost în această stare de moarte clinică. Când câmpurile energetice se reunesc, omul își revine din moarte clinică.

 Din punct de vedere științific, experiențele de moarte clinică au loc în perioada dintre moartea clinică definită medical și resuscitare (câmpul etehric nu mai are ,,forța” necesară de acțiune asupra corpului fizic). Nu doar știința este preocupată de aceste experiențe descrise de anumite persoane, ci și religia sau ezotericul.

.

Se ştie din electrotehnică că prin trecerea unui curent electric printr-un conductor, se creează un câmp magnetic şi un flux magnetic, propriu circuitului. Dacă, curentul şi fluxul propriu este constant (cazul unor celule defecte), nu apare fenomen de inducţie electromagnetică. Dacă însă curentul din circuit variază (cazul celulelor sănătoase), variază şi fluxul produs de el şi în consecinţă se produce în circuit o tensiune electromotoare (t.e.m.) de inducţie electromagnetică, numită t.e.m. de autoinducţie. Ca orice t.e.m. de inducţie electromagnetică, prin curentul pe care-l produce, ea se opune variaţiilor curentului din circuit. Curentul produs de t.e.m. de autoinducţie se numeşte curent de autoinducţie şi se suprapune peste curentul principal din circuit.

În acest sens, oricare din biocircuitele formate de mitocondriile din celulă, membrana celulei și mediul apos, este influențat de câmpul bioelectromagnetic al circuitului vecin (format de celula vecină), prin faptul că în acesta va apare o tensiune electromotoare indusă de câmpul bioelectromagnetic vecin, așa cum se prezintă în figura de mai sus. Tensiunea electromotoare care apare într-un circuit electric, datorată variaţiei unui curent electric într-un alt circuit, poartă numele de t.e.m. de inducţie mutuală.

Astfel că în fiecare ramură de circuit biolectric, al fiecărei celule ce conține mitocondrii, va apare un biocurent rezultant oscilant format din: curentul de descărcare al capacității bioelectrice formată de membrana celulei, curentul de autoinducție propriu și curentul mutual determinat de fiecare celulă vecină în parte. Trebuie observat că nu am considerat până acum influența meridianelor corpului fizic uman,  corpul uman fiind analizat doar din punct de vedere al fenomenului biolectric al corpului fizic uman. Dacă facem abstracție de meridiane, dar considerăm corpul fizic că este supus unei respirații artificiale putem aprecia că starea corpului fizic este într-o stare relativ asemănătoare ,,morții cerebrale”, caracterizată prin: lipsă activitate cerebrală (nu sunt îndeplinite funcţiile sistemului nervos central, inclusiv cea a trunchiului cerebral), funcțiile cardio-respiratorii sunt susținute în mod artificial.

Trebuie să mai fac precizarea că în afară de o respirație corespunzătoare, existența biocurenților  în corpul uman este determinată și de asigurarea hranei corpului fizic. Nutriția este cea care se ocupă de studiul nutrienților din alimente, modul în care organismul utilizează substanțele nutritive și relația dintre dietă, sănătate și boli. Un nutrient este o sursă de hrană, o componentă a alimentelor, de exemplu, proteine, carbohidrați, grăsimi, vitamine, minerale, fibre și apă. Macronutrienții sunt substanțele nutritive de care avem nevoie în cantități relativ mari. Micronutrienții sunt substanțele nutritive de care avem nevoie în cantități relativ mici. Macronutrienții pot fi împărțiți mai departe în macronutrienți de energie (care furnizează energie) și macronutrienți care nu furnizează energie.

Referitor la ,,moartea cerebrală” din istoria medicinei pot selecta doar câteva aspecte: femeile aflate în moarte cerebrală pot fi însărcinate și naște copii; unii pacienți aflați în această stare reacționează la unii stimuli externi, de exemplu în cazul unor operații; din punct de vedere medical, ar fi însă vorba doar de reflexe ale măduvei spinării și nu de senzații adevărate de durere.

Revin asupra faptului că meridianele sunt perechi de câte 2 circuite energetice (unul la suprafața pielii sau a tendoanelor și mușchilor și unul în profunzime, ce trece prin diverse organe) care traversează întro anumită logică câmpul etheric și corpul fizic uman, așa cum sunt prezentate în Harta meridianelor a corpului fizic uman. Trebuie de asemenea să precizez că aceste meridiane sunt circuite energetice diferite de circuitele biolectrice descrise mai sus.

Dacă deja ați intuit cum apar bolile, și anume prin influențarea rețelei de circuite bioelectrice și a meridianelor de către câmpurile energetice ale corpului uman, câmpul etheric fiind cel care realizează acțiunea asupra corpului, vă  propun acum un exercițiu de imaginație, care presupune realizarea mai multor pași. Rolul acestui exercițiu este de a înțelege rolul corpului fizic uman și rolul cîmpurilor energetice umane, roluri ce vor fi înțelese în urma unor explicații iterative :

Pasul 1. Câmpul etheric al unei persoane umane este ”singuratic” și așteaptă la nivelul solului (pe Pământ)  fiind pregătit să primească un corp fizic uman.

Înainte de a fi introdus corpul fizic în câmpul etheric, corpul fiind o rețea de circuite biolectrice este traversat de: (a) curenți oscilanți diferiți ca intensitate și frecvență, în direcții și sensuri diferite, creeați de milioanele de celule sănătoase; (b) curenți continuu de mărime, direcție și sensuri diferite, creați de mii de celule afectate, bolnave.

În lipsa câmpului etheric prin meridianele corpului fizic uman vor circula doar biocurenți electrici mutuali, deoarece aceștia se află în vecinătatea biocircuitelor electrice umane.

Vom menține, încă, condiția de ventilație artificială și nutriție, deoarece corpul fizic va muri, urmare morții fiecărei celule în parte dacă nu ar avea aer și nutrienți.

Pasul 2. Corpul fizic uman, care conține un sistem complex de biocircuite bioelectrice și meridianele energetice, este introdus în câmpul etheric, figura de mai jos. 

Câmpul etheric uman este un câmp de natura electromagnetică variabil în timp, generat în parte, de curenții telurici, asfel că la introducerea corpului fizic în câmpul etheric vor avea loc următoarele fenomene:

• prin meridianele energetice trec biocurenți electrici mutuali oscilanți, generați de câmpul etheric, de direcții, sensuri și mărimi diferite, ce se suprapun peste biocurenții induși de biocircuitele alăturate (vecine);

• prin biocircuitele create de fiecare celulă în parte (sănătoase sau afectate) vor circula curenți mutuali creați de câmpul etheric  indiferent de poziția celulelor în corp, dar și curenți creați de câmpurile de autoinducție de pe fiecare meridian în parte în funcție de distanța celulelor față de merdiane, care se suprapun peste curenții deja existenți, așa cum s-a arătat anterior. Astfel că pe fiecare biocircuit al fiecărei celule în parte va apare un curent rezultant dat de: biocurentul rezultant oscilant al celulei, biocurentul mutual dat de câmpul etheric și biocurentul mutual dat de  meridianele energetice. Sensul curentului rezultant în fiecare biocircuit este determinat de sensul câmpului de autoinducție, de sensul câmpului etheric, de sensul câmpului mutual din fiecare meridian, dar și de mărimea fiecăruia din acești curenți ce formează curentul rezultant.

Procesul apariției bolilor în corpul uman și condițiile de preexistență a ființei umane

Această ,,construcție” a corpului uman, stă la baza funcționării echipamentelor medicale HRA - „Health Risk Appraisal”, denumirea de înregistrare fiind: analizor de impedanță bioelectrică umană. Este un echipament de testare medicală funcțională pentru screeningul precoce al bolilor și al sănătății evaluare a riscurilor. HRA utilizează tehnologia de inducție bioelectrică, tehnologia de măsurare a impedanței bioelectrice și tehnologia de analiză cronoamperometrică, reconstruind imaginile 3D ale organelor umane, arată direct starea funcțională a corpului uman și pre-avertizează bolile în stadiu incipient și evaluează riscurile actuale pentru sănătate. HRA poate detecta peste 220 de valori de impedanță electrică în 9 sisteme majore ale corpului uman, inclusiv organe, biochimie, neurotransmițători, electroliți, gaze din sânge, valoarea pH-ului, radicali liberi etc. Este un test cuprinzător al stării funcționale actuale a corpului și dezvăluie riscuri pentru sănătate.

Se observă că în țesuturile vi există o tensiune oscilatorie permanentă. Există totuși o excepție și anume că  în cazul situațiilor în care unele celule sunt afectate și tensiunea biolectrică este continuă - membrana celulei fiind afectată nu se mai comporta ca un condensator, deci tensiunea se descarcă doar pe o rezistență, așa că va apare doar curent continuu - așa cum am menționat anterior.

Sutele de milioane de celule din corpul uman, din punct de vedere bioelectric, formează un sistem complex de legături biolectrice de forma circuitului din figura de mai sus, format din baterii (mitocondrii), condensatoare (membrane celule), rezistențe (mediul apos celular), care poate fi reprezentat sugestiv ca în figura de mai jos.  Legăturile biolectrice, în realitate, sunt mult mai complexe, dar pentru înțelegerea fenomenului de bioelectricitate în corpul fizic uman ne vom folosi de această reprezentare.

Fenomenele bioelectrice înseamnă apariția rapidă a acestora în nervi și declanșarea proceselor fizice din mușchi sau glande. Există o oarecare asemănare între nervi, mușchi și glande ale tuturor organismelor. Studiile științifice tind să se concentreze pe următoarele elemente: nerv sau țesut muscular, cum ar fi inima, creierul, ochiul, urechea, stomacul și anumite glande, organe electrice la unii pești precum și pe potențialele asociate cu țesutul deteriorat.

De la sursa de tensiune constantă ”U”- mitocondria, se încarcă condensatorul ”C - membrana celulei” prin intermediul unei rezistenţe ”R - mediul apos al celulei”, toate legate în serie. Tensiunea pe condensator ”U_C” însumată cu tensiunea pe rezistenţă ”U_R” este egală cu tensiunea constantă de la sursa de alimentare (a doua lege Kirschhoff).   Relația dintre parametri acestui circuit este următoarea:

Variația în timp a unei tensiuni de 50 mV ( de la mitocondrie) la încărcarea și descărcarea condensatorului (membrana celulei) pe rezistență (mediul apos al celulei), reprezintă variația în funcție de timp a tensiunii biolectrice din corpul uman în urma a două depolarizări și două repolarizări succesive  și este prezentată  în figura alăturată. .

Pentru a înțelege modul cum câmpul etheric influențează corpul fizic va trebui să folosesc o serie de informații cunoscute din fizică. Aceste informații sunt esențiale și ele pot ajuta specialiștii în domeniul medicinii pentru a-și explica unele fenomene ce nu au fost explicitate până acum de știință, la acest nivel.

Activitatea electrică în țesutul viu poate fi simulată, la nivel de celulă, printro schemă electrică simplă formată dintro baterie (mitocondria), un condensator (membrana celulei) și o rezistență electrică formată de mediul apos al celulei, vezi schema din figura alăturată.  Cu siguranță fenomenul este mai complex, dar explicația de mai jos va determina citititorul să facă o analogie cu cele învățate la fizică.

Mitocondriile sunt în mod tipic rotunde până la ovale și au dimensiuni între 0,5 și 10 μm. Pe lângă producerea de energie, mitocondriile păstrează calciu pentru activitățile de semnalizare a celulelor, generează căldură și mijlocește creșterea celulelor și moartea acestora. Numărul de mitocondrii pe celulă variază mult; de exemplu, la om, eritrocitele (globulele roșii) nu conțin mitocondrii, în timp ce celulele hepatice și celulele musculare pot conține sute sau chiar mii. Mitocondriile sunt deosebite de alte organite celulare prin faptul că au două membrane distincte și un genom unic și se reproduc prin fisiune binară; aceste caracteristici indică faptul că mitocondriile au un trecut evolutiv cu procariote (organisme unicelulare).

Ce mai  trebuie reținut în plus, față de ce am spus până acum despre mitocondri, sunt următoarele aspecte:

• Mitocondriile sunt organite celulare întâlnite în toate tipurile de celule eucariote (organite comune). Ele mai sunt denumite și „uzinele energetice ale celulei”, deoarece conțin enzime oxido-reducătoare necesare respirației. Respirația produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP;
• Mitocondriile au următoarele roluri: respirație celulară; fosforilare oxidativă; sinteza de ATP; ciclul acidului citric; transport de ioni; sintetizează lipide si proteine; procesele oxidative din mitocondrie generează ca produși secundari anionul superoxid și apă oxigenată;
• Mitocondriile se formează prin diviziune. Genele din ADN-ul lor se transmit ereditar, pe linie maternă (această ereditate se numește maternă sau matroclină). Mitocondriile sunt transmise descendenților odată cu citoplasma oosferei (celulă reproducătoare femelă a plantelor care, în urma fecundației, devine oul plantei);
• Mitocondriile au material genetic propriu - ADN-ul mitocondrial - care conține informația genetică necesară pentru sinteza enzimelor respiratorii. Se pare că aici este locul unde este setată vârsta maximă a corpului fizic uman-120 ani tereștri. Este un organit similar cloroplastului (organite celulare întâlnite la plantele verzi, la alge, fiind sediul fotosintezei). Totalitatea mitocondriilor dintr-o celulă formează condriozomul.

Activitatea electrică în țesutul viu este un fenomen ce are loc la nivel celular și este dependent de membrana celulară. Membrana acționează ca un condensator, stocând energia în ioni încărcați electric pe părțile opuse ale membranei.

Celulele capabile de activitate electrică prezintă un potențial de repaus în care interioarele lor sunt negative, cu aproximativ 0,1 volți sau mai puțin comparativ cu exteriorul celulei. Când celula este activată, potențialul de repaus se poate inversa brusc și ca urmare, exteriorul celulei devine negativ și interiorul pozitiv. Această stare durează un timp scurt, după care celula revine la starea inițială de repaus. Această secvență, numită depolarizare și repolarizare, este însoțită de apariția unui curent substanțial, ca valoare, prin membrana celulară activă, astfel încât există o „sursă de curent - dipol” pentru o perioadă scurtă.

Prin dipol înțelegem un sistem cu două sarcini electrice apropriate, egale și de semn contrar. Curenții mici curg din această sursă prin mediul apos conținut de celulă și sunt detectabili la distanțe considerabile de aceasta. Acești curenți, originari din membrană activă, sunt semnificanți din punct de vedere funcțional foarte aproape de locul lor de origine, dar trebuie considerați accidentali la orice distanță față de aceasta. Tensiunile din multe celule se adună în serie, asigurând tensiunea necesară pentru ca funcțiile specializate ale corpului fizic să poată fi îndeplinite.

Potențialele bioelectrice detectate la o anumită distanță de celulele care le generează pot fi 20 mV sau 30 mV, la fel de mici ca și cele sesizate de anumite componente ale electroencefalogramei sau electrocardiogramei umane.

În plus față de potențialele originare din celulele nervoase sau musculare, sunt cunoscute și potențialele relativ constante sau lent variabile (deseori desemnate ca și curent continuu-DC). Aceste potențiale de curent continuu apar în următoarele cazuri: în zonele în care celulele au fost deteriorate și în care se scurge potasiu ionizat (până la 50 de milivolți); când o parte a creierului este comparată cu o altă parte (până la un milivolt); atunci când sunt comparate diferite zone ale pielii (până la 10 milivolți); în buzunarele din glandele active, de exemplu, foliculi ai tiroidei (până la 60 de milivolți); în structuri speciale din urechea internă (aproximativ 80 milivolți).

Un mic șoc electric cauzat de electricitatea statică pe timp rece și uscat este o experiență familiară, des întâlnită. Reacția musculară bruscă pe care o generează un astfel de șoc electric este uneori neplăcută, dar efectul acestui șoc de obicei este inofensiv. Chiar dacă sunt implicate potențiale statice de câteva mii de volți, un curent există doar pentru o perioadă scurtă de timp, iar valoarea acestuia este foarte mică. Abia se observă un curent constant de 2 mA prin corp. Cu toate acestea, pot apărea șocuri electrice severe peste 10 miliamperi.

Nivelurile curente letale variază între 100 și 200 de miliamperi. Curenții mai mari, care produc arsuri și inconștiență, nu sunt fatali dacă victimei i se acordă îngrijiri medicale prompte (peste 200 mA, inima este strânsă în timpul șocului și nu suferă fibrilație ventriculară). Prevenirea include în mod clar evitarea contactului cu un curent electric, iar riscul de rănire crește considerabil dacă pielea este umedă, deoarece rezistența electrică a pielii umede poate fi de sute de ori mai mică decât cea a pielii uscate.

Este vorba de mitocondriile, a căror funcție principală este aceea de a genera cantități mari de energie sub formă de adenozin trifosfat (ATP).  Mitocondria se poate identifica ca și parte componentă a celulei, dar  și în figura de mai jos care prezintă schematic funcționarea mitocondriei ca sursă de energie.

Influența câmpului etheric asupra corpului fizic uman se realizează, în principal, prin arterele și venele corpului fizic. Venele și arterele sunt actori majori în sistemul circulator al tuturor vertebratelor. Acestea lucrează împreună pentru a transporta sângele în tot corpul, ajutând la oxigenarea și eliminarea ”deșeurilor” din fiecare celulă cu fiecare bătăie a inimii. Arterele transportă sânge oxigenat din inimă, în timp ce venele transportă sânge ” deoxigenat” înapoi la inimă. Excepțiile de la această regulă generală sunt venele pulmonare. Venele pulmonare transportă sângele oxigenat înapoi la inimă din plămâni, în timp ce arterele pulmonare mută sângele deoxigenat din inimă în plămâni.

Deoarece vasele de sânge sunt cele mai apropiate de inimă, arterele trebuie să facă față presiunii fizice intense din sângele care se mișcă forțat prin ele. Ele pulsează cu fiecare bătaie a inimii (motiv pentru care pulsul uman este preluat dintr-o arteră) și au pereți mai groși. Venele au o presiune mult mai mică, dar trebuie să lupte cu forțele gravitației pentru a obține sânge din extremități înapoi la inimă. Multe vene, în special cele din picioare, au supape pentru a împiedica revărsarea și acumularea de sânge. Deși venele sunt adesea înfățișate ca albastru în diagramele medicale și uneori apar albastru prin pielea palidă, acestea nu sunt de fapt albastre. Lumina interacționează cu pielea și sângele deoxigenat, care este o nuanță mai închisă de roșu, și ca urmare, reflectă un ton albastru. Venele văzute în timpul operației sau în cadavre arată aproape identice cu arterele.

,,Esența” funcționării celor 12 meridiane principale și a celor 8 meridiane extraordinare, ca interfețe dintre corpul fizic și câmpul etheric, precum și ,,cheia” asigurării influenței câmpului etheric la nivelul corpului fizic uman își găsesc expresia concretă în celulele ce formează corpul fizic uman.

Celula, structura elementară a tuturor ființelor vii, conține molecule fundamentale ale vieții din care sunt compuse toate lucrurile vii. O singură celulă este adesea un organism complet în sine, cum ar fi o bacterie sau drojdie. Alte celule capătă funcții specializate pe măsură ce se maturizează. Aceste celule cooperează cu alte celule specializate și devin ,,blocurile de construcție” ale marilor organisme multicelulare, cum ar fi oamenii și alte animale.

Corpul fizic uman, adult, are peste 200 de milioane de celule, toate fiind dotate cu unele elemente asemănătoare, cu toate că sunt de diverse forme și sunt capabile să își desfășoare diferite funcții specifice. Aceste celule diferite ca formă și/sau funcții, sunt grupate, uneori combinate cu materii inerte (săruri minerale) sau chiar cu fibre produse de ele însele, numite țesuturi.

Țesuturile sunt de patru feluri în corpul fizic uman, fiecare din aceste tipuri având rolul de a îndeplinii funcții specifice: țesutul epitelial, țesutul conjuctiv, țesutul muscular și țesutul nervos.

Celule corpului fizic uman sunt alcătuite dintr-un nucleu separat de citoplasmă printro membrană proprie (celule de tip eucariot). Elemente componente ale unei celule ale corpului fizic uman sunt prezentate în figura de mai jos, dar nu voi insista cu amănunte despre celulă, deoarece sunt suficiente lucrări științifice care se ocupă de descrierea si funcțiile celulei cât și de studiul componentelor sale. Am prezentat celula în figura de mai jos pentru a putea localiza și identifica o componentă a celulei, care face posibilă manifestarea meridianelor ca interfață între câmpul etheric și corpul fizic uman precum și influența câmpului etheric asupra corpului fizic uman.

Ca și concluzie parțială, la acest moment al acestei expuneri despre corpul uman, se poate spune că la nivelul corpului uman există un câmp etheric de natură electromagnetică, care este format din:

• un câmp etheric, al cărui sens de manifestare este de la nivelul tălpilor picioarelor spre cap, înfășoară corpul uman și se închide la nivelul tălpilor, pe care îl numesc câmp etheric major;

• un câmp etheric de natură electromagnetică, al cărui sens de manifestare este de la nivelul liniei mâinilor spre nivelul inimii, apoi coboară spre linia tălpilor picioarelor și se închide la nivelul liniei mâinilor,câmp pe care îl numesc câmp etheric minor;

• meridianele energetice principale și extraordinare aferente corpului fizic uman, sunt conexiunea și interfața dintre câmpurile etherice, major și minor  și corpul fizic, punctele energetice reprezentând legătura intrinsecă dintre corpul fizic și câmpul etheric rezultant al celor două câmpuri major și minor;

• alimentarea cu energie a meridianelor energetice de tip Yin, în jurul cărora se formează câmpul etheric rezultant se face prin intermediul unui câmp de natură electromagnetic, teluric.

Câmpul energetic uman, la nivelul corpului fizic, prezentat în figurile alăturate reprezintă de fapt ”Câmpul etheric” al ființei umane. Acest câmp energetic este dispus, în continuarea corpului fizic, iar  cuvântul “ether” exprimă starea de existență‚ duală dintre energie și materia solidă (e - energie, theric- planeta Terra). Acest câmp nu este rezultatul existenței corpului fizic, ci invers, corpul fizic este rezultatul existenței câmpului etheric (ca o formă de manifestare a energiei).

Celulele umane cresc de-a lungul liniilor de energie a matricei etherice, matricea energetică etherică existând deja în subtil înainte ca celulele să apară și să crească.

Corpul fizic al ființei umane este înconjurat de 7 câmpuri energetice, așa cum se poate observa în figura alăturată. Fiecare câmp pornește de la corpul fizic, primul câmp ce îmbracă corpul fizic este câmpul etheric. Acest câmp este responsabil de acțiunea efectivă a tuturor câmpurilor asupra corpului fizic (el este cel prin care se realizează acțiunea ce determină boala).

Datorită acestui fapt voi aloca mai mult spațiu pentru explicarea modului cum se formează acest câmp și modul cum acționează acesta asupra organismului.

În figura alăturată omul este reprezentat prin meridianele sale, tocmai pentru a putea prefigura legătura dintre meridiane și câmpurile energetice, legătură ce stă la baza conceptului de ,,om-ființă energetică”. În această schemă (poză) lipsesc ,,instrumentele” ce asigură legătura ,,ființei energetice-omul” cu mediul apropiat și îndepărtat (universul). Aceste instrumente sunt Chakrele și vor fi explicate în pagina web Chakrele la nivelul ființei umane.

Cele trei câmpuri energetice etheric, emoțional și mental sunt legate de corpul fizic uman prin diverse organe, prin intermediul meridianelor energetice, și ele pot fi considerate ca o manifestare în lumea fizică, iar frecvența de oscilație a acestor câmpuri este în domeniul vizibil extrafin. Cele trei câmpuri formează aura ființei umane și ea poate fi văzută de specialiști în acest domeniu. Aceste trei câmpuri energetice sunt intrinseci lumii fizice și creează percepția liniară a timpului si spațiului, asigură capacitatea umană de a ași aminti trecutul, de a trăi în prezent si de a proiecta un viitor cu datele din prezent.

Meridianele, prezentate în figura alăturată, creează câmp energetic în jurul corpului uman de o anumită formă. Pentru o mai bună a înțelegerii a formei câmpului energetic, puteți să vă imaginați că meridianele Yin precum și meridianele Yang se rotesc în același timp în jurul axei GV (Vasul Guvernator) și veți obține forma acestuia.

Pentru început vom considera doar meridianele Yin - 1, 5, 9 și meridianele Yang - 3, 7, 11 și vom ține cont de sensul de circulație al energiei, de la picioare spre cap, apoi spre mâini și cu închidere circuit prin picioare (circuit închis). Astfel, în jurul corpului uman aceste meridiane vor crea un câmp energetic de forma prezentată în prima figura de mai jos, câmp pe care îl voi numi câmp etheric major. Sensul liniilor de câmp va fi de la picioare spre cap (sensul de curgere a energiei Yin) și apoi de la cap spre mâini și picioare (sensul de curgere a energiei Yang). Menționez că nu există întreruperi a circulației energiei între meridianele Yin și Yang, energia circula pe un circuit închis, desenul este astfel realizat încât să pună în evidență sensul energiilor Yin și Yang. Observăm că se mai formează un câmp energetic minor începând de la linia mâinilor spre inimă, de către meridianele Yin - 2, 6, 10 , apoi spre linia picioarelor de către meridianele Yang - 4, 8, 12. Cele două câmpuri suprapuse (minor și major)  sunt prezentate în figura doua de mai jos.

Câmpurile energetice ale ființei umane

Spuneam la pagina web Meridianele corpului omenesc că sunt 6 meridiane Yin (Plămâni, Inimă, Pericard, Splină, Rinichi și Ficat și 6 meridiane Yang (Intestin gros, Intestin subțire, Triplu încălzitor, Stomac, Vezica urinară și Vezica biliară. Meridianele Yin au un sens de curgere de jos în sus și sunt asociate primelor 6 organe, enumerate mai sus, care transformă, stochează și distribuie energia qi în întregul corp, iar cele Yang au un sens de curgere invers și se ocupă cu eliminarea reziduurilor și cu hrănirea corpului.

Meridianele Yin, datorită naturii lor, sunt asociate energiei telurice (din Pămînt) și pornesc fie din vărfurile degetelor de la picioare sau din punctele de emergență și se termină în vârfurile degetelor mâinilor întinse în sus, fie pe cap, fie pe trup.

Pornind de la aceste specificații ale Medicinei Tradiționale Chineze (MTC) privind meridianele, precum și de la informațiile prezentate în pagina web Meridianele corpului uman, în figura de mai jos am reprezentat toate meridianele principale, liniile de unde pornesc și se opresc aceste meridiane, numărul meridianului, număr care corespunde cu ordinea în care acestea ajung la energia maximă.

Meridianele de tip Yin sunt reprezentate cu culoare albastră, iar meridianele de tip Yang sunt reprezentate cu culoare roșie. În aceași figura am reprezentat și sensul de curgere a energiei pe fiecare meridian energetic, conform MTC, ținând cont și de faptul că în mare parte din timp omul ține mâinile pe lângă corp.